Dupa 25 de minute de tipete in avion ca nu vrea centura pentru aterizare, am pus si noi o centura atasata de centura mea asta pentru ca stewardesele din avion tineau la siguranta coplului care striga "tata vreieeee".
Dupa ce a coborat ca o domnisoara din avion de s-a facut coada in urma ei, s-a instalat comod in autobuz si da-i cu intrevarile, de ce bara din autobuz e albastra, ea o vrea galbena, ce face tati? cum ne asteapta, ce face doamna, de ce plange bebe(iulia bebe nu e, iulia bebe putin)....si multe altele la care am raspuns cat de bine am putut. Ajunse in aeroport domnisoara si-a cerut pasaportul, l-a aratat singura ca altfel iar aveam concert si nu mai rezistam.
Cand a vazut banda de bagaje, s-a urcat repede si a inceput sa topaie, abia am convins-o ca pe acolo merg doar bagajele, dupa ce am raspuns unui alt tir de intrebari.
Ne-am recuperat bagajele, Iulia tinea de o parte eu de alta valiza si uite asa iesim si-l vedem pe tati, cum l-a vazut, s-a luminat si a alergat spre el cu bratele deschise , l-a pupuat, l-a strans in brate...mult prea emotionant pentru o mama cu nervii obositi(plus ca in Otopeni, politetea idiotilor de la control pasapoarte e zero-uneori), dar am reusit sa nu plang.
De cand am venit sta doar cu tati, mananca cu tati, a fost la acvariu cu tati, mami s-a plimbat si tare bine i-a prins.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu