joi, 31 ianuarie 2013

A trai pentru a-ti povesti viata

E cartea care m-a chinuit pana si in somn in ultimele doua saptamani, m-a zapacit cu nume de ziaristi, de scriitori, de presedinti columbieni, nume de mari personalitati pe care Gabriel Garcia Marquez a avut norocul sa-i cunoasca si sa-i fie prieteni toata viata. Ziarist, scriitor, poet, ba chiar are talent la muzica si se pricepe si la desen. O carte fascinata(pentru mine a fost insa destul de greu de citit), o carte in care sinceritatea este uimitoare, in care viata din Columbia vremurilor trecute este prezentata la modul cel mai real si inspaimantator daca te gandesti ca a fost martor voit sau nu la miscari stradale, la violente armate ala armatei asupra demonstrantilor. Mi-a palcut iubirea lui pentru Mercedes Barcha(cu care intr-un final s-a casatorit si a avut 2 baieti), desi se considera un burlac etern, mi-a placut sfarsitul cartii. Citisem de Gabriel Garcia Marquez doar Un veac de singuratate, era singura carte scrisa de el pe care o aveau parintii mei in biblioteca, sunt sigura ca am citi-o de cel putin 5 ori, acum am din nou pofta sa o recitesc. Nu o am aici, asa ca ma apuc sa citesc Dragostea in vremea holerei. Am luat multe carti cand a fost Black friday anul trecut, asa ca astept si anul acesta ziua impricinata.

vineri, 25 ianuarie 2013

Motivul

La Iulia toate au un motiv, daca-mi zice ca nu vrea la gradinita, pai nu vrea dintr-un motiv simplu, o supara cineva. De data asta motivul este Camil, copil de turc. Am stat 10 minute sa vorbesc cu doamna educatoare, ca-n fiecare dimineata si am fost si atenta la ce se intampla prin gradinita, copilul de turc se purta ca un diavol tasmanian, din 30 in 30 de secunde avea nevoie de observatii la adresa lui. Turcii astia cred ca au o problema in sine cu plozii, ii educa razboinic. Iulia de cum l-a vazut pe Camil,s-a uitat la mine si a zis ca ea nu sta la gradinita. Acum sper sa-l educe doamna educatoare repede pe plodul de turc, nu am chef sa nu imi vrea Iulia la gradinita din cauza unui copil "razboinic". Astazi s-a trezit singura(normal, mi-a dormit de la 19:30), si-a luat puloverul cumparat ieri, si-a asortat o fusta roz, si bonus a cerut si dresuri roz cu sclipici. A plecat vesela la gradinita, mai ales ca azi e ziua in care poate sa aduca o jucarie de acasa.

joi, 24 ianuarie 2013

Zapaceala

Iulia nu se da dusa la gradinita prea usor. Cand o iau de la gradinita, imi spune ca a fost frumos, ca a fost bine, ca s-a jucat.... Dimineata, incepe cu texte, "nu vreau la gradinita, vreau sa ne plimbam" sau "hai sa mergem la muzeu" ,depinde de caz, alta dorinta. O duc mereu la gradinita, mai ii promit o carte, mai o bluza, mai un joc, cert e ca in fiecare zi ma intreaba ce i-am adus. Asa ca ii aduc si eu carti gen Ich bin die kleine Ente, Ich bin das kleine Pony, varianta mica(2.6 euro)-mi-e destul de usor sa le traduc, ii mai cumpar abtipilduri cu litere, sau abtipilduri care se coloreaza si apoi se lipesc, creioane, carti de colorat, acuarele, depinde ce avem nevoie. Iulia e multumita de micul cadou, dar eu sunt putin suparata pe mine ca am invatat-o asa. A fost o vreme cand nu ii duceam nimic, si era ok, dar obiceiul a revenit pe nesimtite, in mare parte din sentimentul meu ca o las singura . Azi plecasem cu gand de cumparaturi pentru mine, am ajuns sa-i cumpar tot Iuliei, trei bluze si o pereche de pantaloni, de la Name'it, reducerile astea imi iau ochii. Partea buna e ca i-au placut si le-a probat pe toate.

marți, 22 ianuarie 2013

Reduceri la carti

Iubesc reducerile din tot sufletul meu, haine, bijuterii, carti. In seara asta a fost randul cartilor, Editura Nemira( au transport gratuit pentru comenzi de minim 150 lei plasate în perioada 24-28 ianuarie 2013. ) are niste oferte superbe. Mi-am comandat toate cartile care-mi lipseau de Rodica Ojog Brasoveanu, scriitoare care pe mine ma fascineaza. Imi pare rau ca nu are un muzeu dediacat ei, un muzeu in care sa-i admir lucrurile, sa invat sa o cunosc mai bine. Cartile pe care i le-am citit, mi-au dat iuluzia ca am invatat sa o cunosc, nu am sa aflu niciodata, daca e asa sau nu.

luni, 21 ianuarie 2013

Vitrine

Calitatea pozelor nu-i buna, dar calitatea hainelor e indubitabila. Nu conteaza, sunt magazine in care nu intru, dar recunosc, tinutele de mai jos sunt superbe.

duminică, 20 ianuarie 2013

Viena in ceata






















Gogosile de la Aida, cofetarie raspandita in Viena.
Viena e frumoasa si pe ceata, clar.

Aurul nostru

Neclare poze, dar mi-a cam tremurat mana cand am vazut aurul nostru. E drept, expus la loc de cinste.

Minerale si roci

Naturhistorisches Museum Wien si Kunsthistorisches Museum Wien sunt doua muzee construite in oglinda. La Naturhistorisches Museum, avem abonament anual, mereu este ceva nou de vazut, iar Iulia este fan dinozauri. Luna viitoare imi fac abonament si la Muzeul de Arta, l-am vizitat o singura data, mi-a placut mult. Muzeul are numerotate cele mai importante piese. Asa ca numarul 1 abia azi l-am vazut si eu, desi bantuim prin muzeu de un an si ceva.