In timpul sarcinii am fost aiurita cu diploma, dar am sperat ca dupa nastere sa imi revina bruma de minte, fals, mintea se pare ca a crapat definitiv, sau poate ca s-a mutat la Iulia(sper ca doar partile bune).
Am constatat ca nici sa socializez nu mai pot, dupa atata "Iulia, uite un catel "ham -ham ", pisica "miau -miau"" zici ca m-am salbaticit.
Fug cu gratie de puzderia de mamici care imping carucioare(de alea care umbla in card cate 4 -5 ), puzderie care se repede la mine cu tirul de intrebari: Mai alaptezi? Da? de aia e asa de grasa! Are dinti? Nu, e lasa ii apar ei! Mananca? A, cand nu o sa mai alaptezi o sa inceapa sa manance serios! Cum ai nascut? Normal? Nasol! ? Noi cezariana!
Prin curaj si intreb si eu, da de ce cezariana, ati avt probleme medicale? Nuuuuu ne-a fost frica! :)) Super, mi-e mi-a fost frica de cezariana, si nu regret:).
Da, deci alaptez, e cel mai minunat lucru care l-am facut in viata mea, si nu , nu mi-e rusine sa fac asta in parc sau oriunde altundeva sa fie clar pentru toti care isi baga coada ca nu sanatos alaptatul nici pentru mine nici pentru copil sau alte sfaturi cretine ...pe care neuronul meu singur nu le mai asimileaza.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu