vineri, 6 iunie 2008

Judacati

Noua oamenilor ne place sa judecam! O judecam pe X ca are fusta prea scurta, si rujul e intins pe dinti, sau ca s-a machiat cu verde si e imbracata in rosu! Il judecam pe Y ca o tine de mana pe X si se uita dupa fuste pe strada, sau ca are camasa necalcata!
O judec pe tipa din cancelarie care a strigat in gura mare ca nu vine Carmen, da sa nu mai spunem la nimeni, ca-i face ea orele:))(evident ca m-am luat de ea:D, gura mea nu vrea sa taca:D)!
Il judec pe nenea patronul de Maxi-taxi care pe langa banii luati de la cap de linie, le mai cere soferilor inca x lei pe zi lucratoare,bani neimpozitati, si care-i baiul, nu face oricum nimeni nimic!
Ne uitam urat la oamenii care sunt imbracati neglijent, ne strambam cand trece pe langa noi un betiv, dar nimeni nu se intreaba de ce e asa, ce l-a adus in starea asta?
Ce facem noi pentru ceilalti? Avem prieteni pe care stim ca ne putem bizui 100% in caz de nevoie(la intrebarea asta chiar vreau sa aflu raspunsul)?


Un comentariu:

teribilisimo spunea...

Eu sunt toleranta de felul meu, dar nu scap nici eu de viciul asta de a-i mai privi cu ochi critic pe ceilalti... Ma straduiesc totusi. Si uneori ca sa nu judec, ma straduiesc sa justific de ce face cineva ceva.

Cand eram mai mica, cineva, care probabil nici nu si-a dat seama ca a zis ceva inteligent, mi-a spus ceva care a ramas cu mine pana acum. Nu mai stiu exact cum suna, dar stiu cum a interpretat si a retinut creierasul meu.

Nu incerca sa justifici un pas gresit facut de cineva pe care-l admiri. Poate ca are motivele lui, poate ca sunt circumstante pe care nu le stii, poate ca nici n-a fost in felul asta. Accepta ca a facut ceva ce nu-ti place, dar nu il defini prin asta. Defineste-l prin ce-ti placea la el/ea si inainte.

Intr-o fraza, accepta si nu judeca. Poate de atunci a inceput si toleranta mea.