Concediul acesta a fost gandit cu atentie(primul concediu in miscare), am "muncit" sa concep planul perfect, sa gasesc cazarea cu cel mai bun pret si musai cu mic dejun, la mare demipensiune sa nu alergam pe la terase, tare nu-mi place chestia asta cu alergatul. Ok, Dolomitii, sa revenim la ei. Am fost cazati in statiunea Selva di Val Gardena la o pensiune care a indeplinit toate criteriile de comfort- curatenie, camera mare, wi-fi bun(asta nu-i criteriul meu), mancare buna, loc de joaca pentru plod, loc de citit pentru mine. Pensiunea se numeste Garni Schenk si e administrata de o familie draguta.
Selva di Val Gardena este o statiune de schi(iarna, in mod sigur), vara o statiune plina de turisti "plimbareti", o statiune cu magazine dragute si ateliere ale mesterilor locali. Aveau si o expozitie impresionanta. Cum e o statiune de schi sunt si multe telecabine. Noi am cumparat un card valabil 3 zile pentru telecabinele din zona, 12 la numar. Gardena card costa 60 de euro de persoana si 5 euro pentru copiii sub 8 ani. Am incercat sa bifam in trei zile cat mai multe telecabine. Cu prima telecabina am plecat de langa pensiune, Selva Gardena - Ciampioni.
De la Ciampioni am mers spre Passo Sella, nu stiu cat a durat traseul, am mers in ritmul Iuliei, am admirat peisajul, florile, am strans pietre, ne-am oprit pentru un scurt moment la un loc de joaca de langa refugiul Emilio Comici.
Dupa ce ne-am odihnit putin am plecat spre Passo Sella, mai pe drum, mai catarandu-ne pe un cap de dragon, caci da, am cautat dragoni in Dolomiti:
De la Passo Sella am luat telecabina pana la Forcella del Sassolungo.
Haioasa telecabina, trebuia sa alergi ca sa urci si te mai si impingeau din mers ca sa intri si sa inchida usa, la iesire trebuia sa alergi, altfel....mai te dadeai o tura cu telecabina, ce sa mai zic, se balanganea intr-un mare fel si avea si 4 gauri in podea, dar peisajul era asa e misto ca uitati de toate, mint, la urcare am stat cat am putut eu de nemiscata, atat de nemiscata ca nici poze nu am facut. Telecabina ne-a dus la refugiul Toni Demetez, inca mai era zapada.
De aici am carat eu un pietroi, mie imi plac pietrele si se pare ca si Iuliei, mi-am carat piatra cu drag, acum e depusa la loc sigur, o sa fie expusa intr-o zi in marea expozitie a pietroaielor-unde stiu, cand, nu . Am ajuns la 2700 m, se impunea o poza prosteasca cu ceasul, daca am pozat ceasul am pozat si bocancii, da imi iubesc bocancii, au 8 sau 9 ani, dar nu-i insel, nu-i parasesc pana nu se hotarasc ei sa ma paraseasca!
De la 2700 m pornea un traseu de catarare, adica mai multe, misto aratau, periculos de misto:
Dupa pozele de rigoare am intrat sa luam masa de pranz, cabana era foarte faina, preturile omenesti.
Am alergat dupa telecabina din nou, am urcat, am facut si poze am vazut si o marmota. Ne-am intors la Passo Sella.Era si acolo un restaurant, l-am evitat, deja mancasem. De unde ne-a lasat telecabina pana unde am fost cazati era ceva de mers. Am luat autobuzul 357, gratuit pentru ca aveam un card de statiune. Bine gandita chestia asta cu autobuzul, fara ne mai lua 5 ore sa ajungem la pensiune. Cam asta am facut noi in prima zi, si parca am cumparat si niste suveniruri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu