
Am inceput sa-i citesc Iuliei povestea, apoi m-a mai pus sa i-o citesc inca o data. A doua zi iar am citit povestea, si de atunci o citim in fiecare zi o data sau de doua ori. Imi place ca citesc o poveste frumoasa si educativa, imi place ca de atunci Iulia nu mai cere dulciuri, imi place ca e scrisa de o mama.
3 comentarii:
Mulţumesc pentru postare şi pentru încurajări!Sunteţi admirabilă!
Si Iulia cere dulciuri? :D
S-ar intelege bine cu al meu care e topit dupa ceva dulce...:D Si eu sunt fericita cand uita :)
Iulia, uneori cere dulce, insa eu incerc sa evit pe cat se poate.
Trimiteți un comentariu