sâmbătă, 10 mai 2008

Tristete

Sambata, ploaie, un om mort in bloc(si multe femei ce-l jelesc)! Mi-e frica, adica nu frica, da sunt singura acasa, e tare ciudat, m-am trezit cand boceau femeile, nu visam era adevarat, murise cineva :(!
Cineva, in liceu mi-a zis "viata-i scurta, trebuie traita", a scris asta pe un servetel! Mesajul servetelului mi-a dat energie, asta dupa ce murise mamaita mea, si credeam ca lumea s-a sfarsit, ca nu o sa mai fie nimeni care sa ma iubeasca la fel de mult, ca nu o sa mai fie nimeni pe care sa iubesc asa de mult, relatia dintre bunici si nepoti se zice ca-i speciala, in cazul meu a fost adevarat(cu parintii din partea mamei)!
De multe ori pierdem oameni pe care-i iubim, de multe ori ne simtim fara nici o putere, cand ne nastem, e clar ca o sa si murim, dar nu ne pregateste nimeni sa suportam disparitia celor dragi!
De ce scriu asta? Nu stiu, dar viata de multe ori mi-a demonstrat ca nimic nu e intamplator, totul are un scop...da cum aplicam "scopul" cand moare cineva?

4 comentarii:

Cristina spunea...

E trist cand stai la bloc si moare un vecin, te inteleg, am trait asta anul trecut cand m-am intors dintr-o delegatie sau vacanta si murise fix vecinul care statea usa in usa cu mine :( Dumnezeu sa il odihneasca, saracul, ca era tanar dar a cazut la serviciu de pe o cladire, lucra in constructii (si pe al tau la fel)! M-am mutat de acasa trei zile la o prietena in alta parte a orasului (locuiam singura si perspectiva de a sta trei zile si trei nopti in bocete continue si cu coroane de mort pe toata scara, inclusiv in stanga si in dreapta usii mele, m-a facut sa stiu ce vreau imediat).

In ceea ce o priveste pe bunica ta, Dumnezeu sa o odihneasca si pe dansa! E frumos ca ii porti respect si ii tii vie amintirea in memorie! Daca mortii vad sau simt ceva de dincolo, bunica ta ar trebui sa fie un mort multumit (daca nu e complet absurd ce gandesc)...

strumful spunea...

Da, prima mea intentie a fost sa plec la soacra!
Da am stat si am cantarit, soacra...bocete(oricum, nu au tinut in bloc priveghiul), asa ca am ramas acasa la noi!

Cristina spunea...

Imi place de nu mai pot sinceritatea ta de prin posturi cu privire la relatia cu mama soacra sau ce gandesti despre! :)

Inteleg din asta ca sotul tau nu are obiceiul sa iti citeasca blogul ... Al meu, da! ;)

teribilisimo spunea...

Am avut si eu recent un vecin de palier care s-a dus. Nici n-am stiut. Cand am ajuns noi acasa dupa weekend era o chestie din aia neagra la usa si ne intrebam amandoi daca a murit batranelul sau batranica... Murise el.

Stii, se spune ca dupa o viata intreaga casatoriti, femeile mai pot trai fara batraneii lor, dar barbatii nu mai pot trai mult fara sotiile lor. Eu asa am justificat moartea bunicului meu la un an dupa ce a murit bunica. S-a dus dupa ea. Nu putea sa traiasca fara ea. Si a durut mai putin, apropo, fiindca mi se parea normal, just, mi se parea ca e mult mai bine asa. Pentru el. Chiar daca durerea ramane, pentru mine.