miercuri, 27 iunie 2012

Spre Viena

Ieri seara am aterizat la Viena, credeam ca ajung repede sa-l vad pe sot, dar nu, de ce sa am eu noroc, nu merit, s-a schimbat aeroportul, s-a modernizat, s-a daramat, el stie, cert e, ca am carat copilul in brate pe un drum intortocheat, mult prea mult pentru spatele meu, copil care vroia la tati, si nu intelegea de ce nu ajungem mai repede, eu furioasa pe viata ca mereu trebuie sa-mi fie mie greu. Ma rog, cand am ajuns la bagaje, bicicleta noastra era intepenita pe banda la iesire, am recuperat-o si am purces glorioasa spre iesire, oricare era ea, ca tare greu mi-am dat seama ca pe acolo se ieseeeeeeeeeeeeeeee. Iesite, vedem un tati(Sot), linistit care ne facea poze, iar eu impingeam la copil in bicileta si tragam o valiza transpirata toata si cu o mana amortita de la carat copil, nu-mi ardea de poze, eram prea furioasa pe aeroport, pe viata. Dar daca era doar aeroportul din Viena nu era mare chestie, dar nici pe aeroportul nostru nu a fost viata roz, in primul rand ca avionul a venit mai tarziu, iar Iulia nu a avut rebdare si a a tras o repriza de plans, unde se plange mai bine daca nu la mami in brate, mami in momnetul ala era tare multumita de ea ca nu se incaltate cu sandalele ei inaltatoare si nu-si pusese nici rochie, ca daca le mai aveam si pe astea la cat ne-am plimbat pe Otopeni, de la poarta 14, la poarta 38, ca de, daca fu avionul ajuns greu, poarta trebuia schimbata, iar cand domnisoara se vazu urcata in autobuz in loc de avion, alta repriza de tipete si lacrimi+muci. Ii explic ca ne duce la avion, si ca asa a fost si data trecuta, copilul pare sa intelega, dar facea pipi. Pipi care nu a vrut sa-l faca langa avion, deci am urcat voioase scara si in avion constat ca avem scaune diferite, ce pana mea avusese ala de la bilete, nu vazuze ca tin in brate un copil mic, se gandea ca am in brate o leguma? Sau ce? Cum sa stea Iulia pe un scaun si eu pe altul? Se putea, cred, dar nu ieri, ca am rugat-o pe doamna care statea cu Iulia sa facem schimb de locuri, problema locului era ca nu avea geam, domnisoara era invatata cu geam, apoi vede ca masa e nu stiu cum, iar tipete, tipete au fost si cand i-a dat doamna din avion suc din pahar alb si ea vroia incolor, deci cere pahar incolor, si tot asa, apoi un pipi in toaleta avionului, altul pe aeroport, o adevarata distractie.....

2 comentarii:

Camelia spunea...

Daaa, de-acord, e dificil cu copilu pe avion. Eu n-am fost singura cu el dar si in doi mi se pare complicat deci te admir ca faci fata.
Sedere placuta la Viena!!! Asteptam povestioare de acolo. :)

Strumful spunea...

Mi-a fost greu, o oboseste drumul Pitesti-Bucuresti si plange din orice, bine macar ca acum nu mai da din picioare si nu se tavaleste pe jos, cand era mica mai facea din astea cand nu-i placea ceva.