Titlul aduce a roman, relitatea e ca am avut intalnirea de 10 ani.
10 ani de la terminarea liceului!
Nu stiu ce sa zic, timpul a trecut foarte repede, sau poate doar repede, cert e ca a trecut, iar eu mi-am facut bilantul, ce am facut eu in acesti 10 ani? Care mi-au fost reusitele, care mi-au fost esecurile(ghinioanele), care-s lucrurile de care-s mandra?
Eram asa de emotionata(ametita) ca nici nu am auzit ce au spus fiecare dintre ei, unde lucreaza, unde stau, cati copii au, chiar nu am fost atenta!
Pana si cand s-a strigat catalogul eu doar m-am ridicat in picioare(pe mine ma muncea gandul ca nu mai stiam in ce banca am stat, si nici nu mai stiam cu cine).
Revederea a fost emotionanta, dar am constatat ca nu mai era nicio legatura intre noi, nu ne lega nimic, nu mi-au trezit nicio emotie profesorii, nu mi-a trezit nici o emotie nici clasa, nici bancile neschimbate(in liceu timpul parca statuse in loc)!
Am plecat repede de la petrecere, nu ma mai lega nimic nici de colegi, nici de sala unde ne facusem toate Balurile si majoratul, nici de profesori!
A fost o intalnire eliberatoare, daca undeva in coltul sufltului regretasem ca nu am ramas in orasul natal, acum nu mai regret nimic!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu