Bucurie mare pe stăpana drgonului că a ajuns pe vârf. Chiar dacă pe ultima bucata a treseului dragonul a fost mutat în rucsac și copilul asigurat pe motiv de mamă disperată.
O bucată de drum, cea dintre Lacul Capra și Vânătoarea lui Buteanu arată așa, nu imi plăcea să mă uit în urmă, ma lua capul la gândul că trebuie să ne întoarcem tot pe acolo, dar din fericire am fentat intoarcerea, am mers pe Văiuga. Asta nu înseamnă că nu am cazut pentru că eram gură cască, dar asta-i o alta poveste care s-a sfârșit doar cu o vânataie.
Am avut parte si de un nor drăguț, nu stiu cum se numește:)
