Inainte de Craciun

Bradul de anul acesta este in intregime alegerea si creatia Iuliei. Cainele din brad este pazit de 2 dragoni .....turta dulce este penru Mos...

CRACIUN FERICIT!

De Craciun daruim....

Visam...

Luam "cina" cu o persoana draga noua.

Si o stea ...magica ne va aduce aminte de niste momente perfecte!

Petrecere + varicela

Ieri am avut petrecerea de Craciun, minunat, am alergat o ora prin casa pentru ca nu stiam cu ce sa ma imbrac, am plecat aproape multumita de acasa, pe scari ma durea rau un picior de la tocurile alea de 12-13 cm. Cand am ajuns la restaurant si m-am privit intr-o oglinda mare, aproape m-am ofilit:)), cizmele alea idioate nu se potriveau cu rochia. Cand vine mama expediez cizmele. De ce oare nu-l ascult eu pe om, el e mereu ametitor de sincer, iar eu ca o sotie iubitoare il cred doar dupa ce am iesit din casa si nu mai am cale de intoarcere. A fost ultima zi din viata mea cand m-am spoit pe fata, tencuit, machiat sau cum s-o numi.
Dimineata copilul era ok, a fost la carate, apoi am facut mancare eu, Iulia teme, am mers la film (Micul Print), am motait putin, ma mir ca nu am adormit, niciodata nu mi-a placut cartea, da, stiu pare ca tuturor le place, nu si mie. Dupa film am vrut sa stau cu prietana mea sa beau o cafea si copiii sa se joace. Cand Iulia si-a dat jos tricoul avea bube mici si rosii, am luat-o acasa plangand, maine avea examen de centura la carate si marti serbare, plangea si era suparata ca nu poate sa mearga nici la serbare, nici la examen. Asteptam sa vedem cum ne luptam cu bubele...

Prima zapada

De cand am auzit ca a nins la munte au inceput sa-mi vajaie toate bujiile, vroiam zapada. Pentru ca vroiam mult de tot am gasit o solutie, cum zice Iulia, acum avem o amintire de baza(din cauza filmului Intors pe dos). Iulia a stat mai mult pe jos, ori jos din sanie pe motiv ca a cazut cu dintii in zapada, ori pur si simplu pe jos ca asa ii placea ei.

Atunci cand te bazezi prea mult pe talentul de sofer....
Munca Iuliei dupa o zi de stat in zapada:

Mici clipe de fericire, un copil cu nasul rosu....

Cetatea Poienari

Cand urci spre cetatea Poienari te fura prea mult peisajul ca sa te mai gandesti la cate scari urci, desi e destul de distractiv sa stii ca ai urcat 970 de scari si mai ai de urcat inca 500 si ceva. Iuliei i-a placut drumul prin padure, am inventat bufnite imaginare, arici care dormeau sub frunze si veverite tare multumite de casa lor. Era foarte incantata de rucsacul ei nou si roz si a mers de drag, mai ales ca era curioasa sa vada cetatea:

Cand am ajuns la cetate ..:

...a inceput tirul de intrebari..... de ce-s oamenii in par infipti? de ce e o secure?, de ce-i torturau? omorau si copiii? Multe intrebari, data viitoare un mic avertisment, atentie scene sangeroase :)